Fonetica

Fonetica este șțiința care se ocupă cu studierea sunetelor limbii.
Sunetul este cea mai mică unitate a limbii.
Vocea este una dintre sursele producătoare de sunete.
Sunetul este receptat de ureche. Mesajul este alcătuit din cuvinte. Cuvintele sunt alcătuite din sunete.
Sunetele limbii române sunt:

• Vocalele
  

- sunete la rostirea cărora aerul nu întâlnește nici un obstacol la ieșirea din aparatul fonator, adică porțiunea dintre plămâni si gură. Ele pot forma singure silabe.
ex: a, e, i, o, u, ă, î, â.

• Consoanele
  

- sunete la rostirea cărora aerul întâlnește obstacole la ieșirea din aparatul fonator. Ele nu pot forma singure silabe.
ex: b, c, d, f, g, h, j, k, l, m, n, p, q, r, s, ș, t, ț, v, w, x, y, z.

• Semivocalele
  

- sunete care seamănă cu vocalele, dar nu pot alcătui singure silabe.
ex: e, i, o, u.
În cuvintele:
- iepure (i - semivocală);
- oală (o - semivocală).
Ortografia limbii române folosește o singură literă pentru vocala si semivocala corespunzătoare.
ex:
merg (e - vocală)
meargă (e - semivocală)
Sunetele sunt reproduse prin litere.
Litera este semnul grafic al unui sunet.
În general, în limba română o literă transcrie un singur sunet.
ex: carte (5 sunete, 5 litere)
Unele sunete pot fi redate prin mai multe litere.
ex: che, chi, ghe, ghi.
O literă poate transcrie mai multe sunete.
ex:
x - ks în cuvinte ca: fix. excursie.
- gz în cuvinte ca: examen, exercițiu.
Se scrie î în interiorul cuvântului atunci când aceasta este un derivat cu prefix de la un cuvânt cu litera î la inițială.
ex: neîngrijit, reîncarnare, etc.
Totalitatea literelor, așezate într-o anumită ordine, formează alfabetul unei limbi.
Alfabetul limbii române este alcătuit din 31 de litere:
a, A: ă, Ă; â, Â; b, B; c, C; d, D; e, E; f, F; g, G; h, H; i, I; î, Î; j, J; k, K; l, L; m, M; n, N; o, O; p, P; q, Q; r, R; s, S; ș, Ș; t, T; t, Ț; u, U; v, V; w, W; x, X; y, Y; z, Z.